Soarele tău avea Ascendent în marea mea
Și mă trezea lumina lui, și valurile-mi-ncălzea…
Noi ne priveam cu dorul Sorilor ce niciodată nu se-ating,
Ce se rotesc în depărtări și ard de-amor până se sting…
Cerul tău era mereu exaltat deasupra Soarelui meu
Și mă ploua sublim, lumină-curcubeu…
Dar deodat-o Lună Neagră peste noi se juxtapune
Iar Soarele tău apus încet se descompune…
O sacră amintire a rămas din noaptea dedicată ție
Cu ai noștri Sori în perfectă armonie…
De-atunci, Luna Albă răsare doar pentru tine,
Să-mi amintească dorul din care cer provine…
Maia ©ristina Moroşanu
Scriitor | Consultant | Formator
maia.morosanu@yahoo.com
⓪⑦②⓪ ⓪①④ ④①⓪
Maia Cristina Moroşanu ~ 𝑝𝑜𝑒𝑡𝑟𝑦 & 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑠 